La metrou la gara ne iubeam…
Oameni si inghesuiala, cuvinte, forfota si necunoscut. O mie de ganduri ce te apasa. O galerie care scandeza echipa preferata, turci, italieni, nemti, englezi, romani, asiatici, oameni care se grabesc, oameni care sunt dezorientati, politie, toti merg cauta, merg, se grabesc…. dar zambesc….
Azi am privit pierduta si speriata la ei. Pareau ca niste furnici robotizate care se indreptau spre trenul lor, pareau ca in dezordinea aia ei erau perfecti.
Cateodata ma pierd in ganduri uitandu-ma pe geam si imaginandu-mi ce ar fi daca…. sau poate nu…
Nici un comentariu :( 
