Ziua incepe portocaliu si se termina albastru.
Cred ca exista unele lucruri care nu ni se pot intampla pana nu avem nevoie disperata de ele. Ni le dorim cu incapatanare, tanjim dupa ele, ne zbatem in gol sa le obtinem, si intr-un final obosim si renuntam. Dar tocmai renuntarea asta, tocmai absenta cautarii face sa devina posibile. Azi dimineata, eram pe balcon, fumam, ceaiul se racise, si am inceput sa ma scufund tot mai mult intr-o stare care numai tonica nu se poate numi - ca sa nu spun semi-deprimanta (in fond, e luni, nu?). Si m-a cuprins un sentiment ciudat, un sentiment pe care l-am mai avut candva, foarte demult, cand am vazut un film, ani la rand am incercat sa imi amintesc numele filmului… si brusc…BANG! A inceput sa imi curga in minte o melodie, un cuvant repetat la infinit: “miraj”! Maine e o zi grea. Daca ma iubeste cineva acolo sus o sa faca sa fie bine.
Imi trece prin minte o discutie prosteasca despre anarhie, si o discutie prosteasca despre niste poze. Cu discutiile astea s-au terminat doua prietenii. Una acum demult, tare de mult, una aseara.
Cred ca cel mai bine iti poti da seama de penibilitatea propriei persoane prin raportare la ridicolul celorlalti.NIMENI NU E UNIC! Nu asa cum si-ar dori si printre emoticon-uri si poze cu lume de care imi e dor moare si starea mea bacoviana.
Sa-i pun poza…. sa nu-i pun poza… nu gasesc nimic nimic sugestiv…. poate daca as cauta un diavol roz cu cornite verzi 
@Luminita: sper sa devina realitate si mai sper sa ma iubeasca cineva si aici jos
