Am o problema si nu gasesc rezolvarea ei: de cate ori am incredere in cineva se dovedeste a imi insela increderea, cu lucruri mici, cu mincinunele, cu kkturi care deobicei nu ar conta daca mi s-ar spune in fata.
Am un talent teribil sa aflu din prostie minciunelele, ceea ce s-a intamplat si de dimineata cand pe langa niste explicatii prostesti am primit si alte explicatii pe care nu vroiam sa le aud.
Acum nici macar nu mai pot sa dorm, sa invat, sa nimic.
Stau ca zombie si ma uit la ecran si ma enervez eu pe mine ca ma complac in situatia asta.
Ar fi multe de scris dar din pacate blogul nu mai e asa privat cum era la inceput si nu isi au loc alte certuri si alte minciuni de genu: `stai calm ca eu defapt vorbeam asa in general nu despre situatia de dimineata care m-a facut sa plang`.
Mereu am spus ca indiferenta ucide, mereu am spus ca minciunile ucid, mereu am spus ca nu vreau oamenii in preajma care mint. Culmea este ca sunt inconjurata de minciuni, de mincinosi si culmea si eu am inceput sa fiu egoista si sa mint. Niciodata nu stiu cum e mai bine, sa fi mintita si sa nu aflii sau sa nu fi mintita deloc. Imi doresc in secunda asta sa trag line si sa trec pe alta foaie, dar prostia mea e ca niciodata nu o sa pot trage linia aia complet si mereu o sterg sau o cobor cu enter-ul…..
Cateodata mi-as dorii sa fiu taranca d-aia din varfu` muntelui, sa nu stiu cum se foloseste calculatorul, messengerul, telefonul, metroul, trenul, masina…. si sa stiu sa fac mancare, sa spal rufe, sa calc, si sa fac sex o data pe luna cu sotul meu, sa nu-mi pese daca zambeste la proaste pe strada, daca ma minte pe mine, daca el defapt nu e acolo unde spune, sa nu am telefon ca sa nu pot sa am dupa ce suna, sa cred tot ce spune el cu sfintenie si sa nu mai existe indoiala, etc. (u get the point).
Keep my life private, asta imi spun de fiecare data cand am nevoie sa ma descarc, ma duc in parc fumez un pachet de tigari, ma uit la lumea ce trece pe langa mine, zambesc la trecatori, citesc 6-7pagini preferate dintr-o carte si imi calmez nervii……….. dar acum nu pot face nimic din toate astea. (din diferite motive)
In secunda asta m-as refugia in bratele unui strain si l-as lasa sa ma vrajeasca cu vorbe frumoase ca sa uit de tot, dar pot? nu ca eu sunt proasta si consider ca asa ceva e imoral si nu se face cand ai o frumoasa relatie de `n` ani de zile. Consider ca inselatul nu poate fi doar din pdv sexual si mai consider eu multe…. dar ce rost au cand le consider doar eu? (de ce nu poti fi tu strainul meu azi?)
As vrea sa plang o Tamisa intreaga, un Rin, si o Dunare si sa scap de ceea ce simt acum pentru ca doare.
———————————————————————————–
acest post nu are legatura cu viata reala e doar imaginatie……. oare?
acest post a fost scris pentru ca sunt destul de imatura sa ma doara inca minciunile aruncate in vant.
———————————————————————————–
Nici un comentariu :( 
