Gandurile mele cu tine miros a violete si a ghiocei pentru ca intotdeauna acest miros imi aduce aminte de inceput. Cand ai aparut in gandurile mele erai marunt, aproape inexistent si aproape ca nu aveam timp pentru tine, dar totusi ai ajuns in ele si nu pot sa te scot de acolo. Nu-mi plac aceste chinuri la care ma supui. Nu-mi plac aceste jocuri copilaresti pe care le faci. Nu-mi place faptul ca nu intelegi ca eu nu sunt in stare sa mai iubesc, sau poate nu mai stiu acum cum sa nu iubesc ca sa incep sa iubesc din nou. Nu mai stiu cum era atunci, la inceput, cand nu iubeam. Poate e mai buna indiferenta. Poate sunt mai bune jocurile. Poate e mai buna atitudinea de “nu-mi pasa”, dar inca mai sper la o iubire alba, fara de sfarsit. Ai avut dreptate, ador sa-mi dai atentie, doar ca aseara nu mi-am dorit atentie, vroiam decat sa-nteleg ce inseamna toate astea pentru tine. Vroiam sa-ti explic ca mi-e frica de tot necunoscutul ce te-nconjoara si de imaturitatea mea, nu a ta. Pentru mine aseara conta foarte mult sa intelegi fara sa judeci. Contau gandurile tale si raspunsurile la intrebarile mele. Acum vorbele dispar in necunoscut si zidul reapare.
Am promis ca nu o sa mai ma-ntorc la gandurile astea nesigure.
Pe Seu: E ultima data cand stau ca proasta si astept sa intelegi.
1 Comentariu 
