cand intri in muzeu iti dau o mica fotografie a unui copil , o introduci intr-un mic suport si viata acelui copil iti apare scrisa pe monitor , la sfarsit aflii daca a trait sau a murit
pt ei nu conteaza daca maine esti viu sau ai murit. nu conteaza daca inima ti-a incetat sa bata sau daca razi ca sa arati ca esti fericita. pentru ei tot ce conteaza sunt ei. cu vietile lor perfecte . cu mica lor lume perfecta. noi traim aici in lumea asta care poate nu ne intelege sau nu incearca, noi traim aici unde poate doare cateodata, noi traim aici unde ne legam de vise moarte, noi traim aici unde maine s-ar putea sa nu ai bani sa mananci sau sa fumezi. ce le pasa lor de sus de acolo de noi cei de aici?
ar trebuii sa crezi in Dumnezeu? ar trebui sa crezi in bine si rau? ar trebui sa crezi in tara asta? ar trebui sa crezi in tine? ar trebui sa crezi in ei? de ce sa existe speranta? DE CE intreb eu. spune-mi sa inteleg si eu.
viata merita traita dintr-un singur motiv in secunda asta: daca eu mor , tu nici nu o sa-ti amintesti maine ca am existat.
cu un pas catre nemurire si cu gandul la speranta. acum in final trebuie sa ucizi pe oricine a spus ca nu poti , si pe oricine a spus nu meriti . ai avut dreptate aparentele au inselat intodeauna. aparentele inseala si acum.
poza e facuta de cel mai bun prieten al meu , in caz ca nu o sa fie deacord sa fie aici o sa o sterg.
ps: sterg cu mopul sangele si cutitul il spal cu axion. te-ai tinut de cuvant ai omorat pe oricine dar nu ai fost destul de curajos sa stai drept in fata plutonului de executie. oricum ei te-au condamnat deja la nemurire.
Nici un comentariu :( 
