Stateam in pat si ma gandeam la o situatie care pe mine m-a pus sa ma gandesc daca sa-i tradez increderea sau nu
Eram undeva in Bucuresti si intr-o seara stateam pe un hol cu niste colegi de camin, stateam pe scari si cantam la chitara (ei, nu eu) dupa cateva minute ni s-au alaturat niste vecini de camera si ne-am simtit extraordinar. Spre dimineata eram decat eu cu un tip si colega mea de camera cu un altu. Ea a plecat in camera cu el si eu ca o fata buna ce sunt am ramas pe hol cu 
sa-i zicem X), si am conversat cam pana la 8 dimineata. Am vorbit tot felu de tampenii, am aflat ca e aceeasi zodie ca fostul meu de atunci, ca ne place aceeasi muzica si aproape aceleasi trupe, ca am citit carti comune si avem filme care ne-au placut la amandoi. X mi-a spus cam tot ce vroiam sa aud ca sa pot sa ma las “indragostita”/vrajita de el macar pentru o noapte(bine, dimineata). Eram destul de ametita si destul de vrajita cand lui i-a sunat telefonul, s-a ridicat si a plecat sa vorbeasca la telefon. In timpul asta eu am dat un sms cuiva drag si m-am gandit ca ar fi prima data cand as putea sa ma gandesc dupa foarte mult timp sa adorm in bratele altcuiva. X s-a intors, am tot vorbit…. si in final am ajuns si la faza aia cu :.. stii mie imi e somn… vrei sa dormi la mine… etc. M-am gandit ca mi-ar fi placut foarte tare, dar am spus nu. De ce? Pentru ca eu inca il iubeam pe El si chiar daca eram despartiti ar fi insemnat inselat pentru mine, cu toate ca pt el n-ar fi contat. Oricum am facut bine, afland a doua zi cum noi ne-am tras-o se pare in baie 
de la un alt coleg de palier. Caminele sunt fun stiu.
Cateodata stau si ma gandesc la faptul ca niciodata nu as putea sa insel pe cineva. Chiar daca nu-l iubesc. Daca sunt intr-o relatie de orice fel niciodata nu pot sa insel. Povestea asta mi-a venit acum in cap pentru ca zilele astea am trecut prin acelasi lucru. Am fost pusa in fata faptului ca trebuia sa insel pe cineva cu alt cineva care chiar ma atragea. Si totusi nu am facut-o, nu pentru ca l-as fi iubit pe celalalt ci din respect pentru faptul ca el spune: Ea, e Lore, prietena mea si eu mai spun cateodata si replica aia cu: …mmm, imi pare rau am pe cineva. Am observat ca fetele luate par mai interesante pentru barbati. Dar nu am inteles de ce niciodata.
Oare sunt eu anormala? sau lumea in care traim e anormala?
pe seu: cateodata insel in gand dar asta nu e pune 
Stii ca nici eu nu pot insela?Ma gandesc ca ma tradez pe mine in primul rand.
pai ma gandeam la tine daia am gresit ce nu par indragostita de cineva?
Eu cred ca femeile se ataseaza mai mult cu sufletul decat barbatii, dar nu vreau sa spun ca barbatii nu ar pune suflet. Totusi, chiar daca sunt barbat, dupa o analiza indelunga am concluzionat ca barbatii pun suflet, dar iubesc si cu orgoliul. Uneori durerea de suflet doare mai putin decat orgoliul ranit. Dar pentru un barbat e mai usor sa “insele”, in sensul ca sa si-o traga cu una, rezumandu-se la fizic, pe cand, unei femei ii e (in general) mai greu sa se rezume doar la fizic, pt ca femeile sunt atrase si de personalitatea unui tip, nu ca la barbati, pentru care conteaza 90% fizicul, mai ales corpul, ca fata treaca mearga, oricum nu vreau decat sa o… ehem.. cam asa se gandeste 
.. iar personalitatea unei femei este de multe ori ignorata sau minimalizata complet de barbati, mai ales de cei infideli constant.
P.S. Am primit o leapsa de la cineva, pune o poza in care sa ai cana din care bei cafea sau ma rog, ceai (mai sunt si din astia, ca mine)
@Sirg: intr-un fel ai dreptate dar cunosc si femei pentru care conteaza doar sa se simta bine in noaptea aia si sa nu mai conteze nimic altceva dupa. Cred ca e de la om la om. Cat depre leapsa e foarte interesanta si o sa pun si eu o poza in care sa am cana mea de ceai pt ca si eu tot ceai beau 
E o mica problema in afirmatia ta, si anume: ca oricarui barbat infidel ii corespunde cel putin o alta femeie, care f probabil inseala si ea. Eu cred ca este un echilibru destul de mare intre cele doua sexe in privinta asta
