
Tu si cu mine devenim reci. E de la frig sau ne ingheata sufletul?
Imi plac emotiile. Emotiile alea pozitive, in care te bucuri, in care esti fericit, in care de abia astepti sa iasa ceva asa cum vrei tu. Emotiile alea care iti fac inima sa-ti iasa din piept, care te fac sa urlii prin casa de bucurie, sa ţopai ca o bila si sa ai fluturasi in stomac. Sunt in o anumita perioada din viata mea in care nu mai am emotii. Si nu neaparat pentru ca vreau. Nu ma mai misca nimic. Ma uit cu groaza la mine ca am devenit iar o stana de piatra. Am mai avut o perioada de genul asta prin clasa a 10-a. Nu simteam nimic, nu ma interesa nimic, nimic nu ma mai facea sa tresar, nu mai aveam sentimente, ma simteam goala emotional. Toate acestea erau impotriva vointei mele. Voiam sa tremur de fericire, de nervi, sa lesin de emotii, sa nu mai pot dormi noaptea. Voiam sa am emotiile mele hyper puternice in care tremuram si nu stiam ce sa fac si in care imi doream sa se termine si sa spun stop de frica sa nu-mi sara inima din piept. Dar degeaba. Eram o statuie. Fara sentimente. Fara nimic. Nu intelegeti gresit, atunci eram chiar intr-o perioada fericita si implinita, dar nu mai simteam nimic. Asa sunt si acum: goala, rece si poate fiecare tresarire dureaza o secunda.
Un prieten drag mi-a spus odata ca eu sunt cea mai importanta pentru mine. Fiecare om este cel mai important pentru el. Cu timpul mi-am dat seama ca nu trebuie sa-ti irosesti viata pentru oameni care nu merita.
edit l8ter: Si un alt prieten dupa ce a citit asta mi-a spus ca tre sa beau ![]()