cineva sa-mi gaseasca si mie drumul, cineva sa-mi spuna ce e de facut, cineva sa ma ajute sa merg mai departe, cineva sa-mi ofere visele pe tava, cineva sa ma anunte ca se mai merita sa iubesti, cineva sa-mi spuna cat de importanta sunt, cineva sa asculte gandurile, cineva sa zbore cu mine, cineva sa inteleaga tot ce vreau , tot ce pot, cineva sa nu-mi ceara nimic si ma exist asa cum sunt, cineva sa isi doreasca tot ce vreau si eu, cineva sa-si doreasca putin, cineva sa spere cu mine, cineva sa creada in lucrurile pe care le vreau si eu.
oameni… colorati, negrii, albi, gri, toti privesc fara sperante, fara vise, fara incredere, fara tinta.
oameni… cu diferite forme, cu diferite culori, toti vor sa iasa in evidenta din turma de care sunt inconjurati, dar pur si simplu nu reusesc, nu cred ca vor reusii vreodata.
oameni… cu bani sau fara, care incearca sa cumpere sau sa vinda, viata, libertate, prietenii, dorinte ascunse si tot ce se mai poate cumpara, adica totul.
oameni…. care si-au gasit chemarea, scopul si talentul sau cei care inca mai cauta.
oameni… timizi sau cu prea mult tupeu, inteligenti sau mult prea stupizi.
oameni… pestriti.
ne inconjoara, avem nevoie de ei, traim printre ei.

cati dintre noi nu am trait macar odata sentimentul de outsider  sentimentul de frica a privirilor celor din jur, cati ditre voi nu ati spus mie important mi se pare interiorul nu aspectul fizic si atunci cand in fata ta a stat o persoana urata fizic nu ai strambat din nas sau pur si simplu nu i-ai dat o sansa.
nu ne place barfa dar o practicam.
nu ne place sa aratm cu degetul dar o facem fara sa ne dam seama.
nu ne place sa ajutam pentru ca pur si simplu ne simtim fraieri si trasi in piept ca nu ne iese nimic.
ganduri…. trecatoare, reci, urate, fricoase, intrebatoare sau pur si simplu neincrezatoare.
ganduri…. pline de speranta, pline de dorinte, pline de interzis pentru cei din jur.
ploaie… care spala, care uda, care ne face sa ne grabim, care nu ne lasa sa petrecem fara ea, care pur si simplu face parte din noi.
vorbe… in 20 de limbi, cu milioane de intelesuri, cu milioane de intrebari, cu milioane de zambete false, cu vise.
cuvinte… care ranesc, care bucura, care raman pe buze, care le auzim doar noi, care ne ajuta, pe care nu le intelegem, pe care nu le gasim in dictionar, pe care sens nu il putem afla acum.
semne… in fiecare moment putem sa le observam sau sa trecem pe langa ele
oameni…. frumosi, urati.
iubire… care doare sau poate te face fericita
iubire… speranta, dorinta, gand, vise.
indiferenta… acum pot definii asta doar spunand NOI
culori…. doar portocaliu si albastru, cum a fost si pana acum, dar poate am mai adaugat si negru dupa atata timp.
——————————————————–
dorintele mele sunt prea mari si prea a le mele ca sa le mai pot impartii cu cineva.
——————————————————–
egoism…. doar eu

paradis in destramare

scriam nu de mult  ce imi doresc din punct de vedere material , si acum citind m-a facut sa zambesc:

- imi doresc o mare a mea cu o plaja a mea unde nimeni sa nu vina neinvitat, muzica sa fie a mea,  soarele sa nu arda prea tare, marea sa fie putin sarata si eu sa zambesc cu vantul si scoica mea… tu sa bei relaxat ceva si sa zambesti…..

da stiu …. am mai spus… imi e dor de mare

cum iti asterni, asa dormi! — nimic mai corect.

de cand ma stiu am luptat pentru libertatea mea, cu parintii, cu iubirea, cu prietenii, cu scoala, cu facultatea, cu tot. am luptat dar nu am stiut sa-mi mentin punctul de vedere pana la capat, mereu renuntam pentru altii, pentru altceva.

de cand sunt aici am simtit libertatea in toate sensurile ei.

mi-am dorit Olanda, am avut Olanda, mi-am dorit iubire, am iubire, mi-am dorit liniste si armonie, am si asta, mi-am dorit sa fiu cu el, sunt cu el, mi-am dorit tara asta, am parte de ea, am vrut Romania, m-am dus si am luat portia de Romania, m-am intors, am regasit linistea, am vrut Dunare, am avut-o, am vrut noi, am noi.

sunt un om fericit, liber, cu putine lipsuri, increzator in mine si iubit.

si poate din cand in cand gandul meu se intoarce spre “acasa“ trece repede, pentru ca imi amintesc tot si stiu bine ca nu mai vreau cum a fost.

prietenii……….. inca mai sunt….

dar vantul din Vama Veche si nisipul ………. dar faleza  din C-ta….. dar Dunarea de la Mahmudia… dar Tulcea… dar …. multe amintiri…. multe locuri… multe vise…..

doar tu si eu.

Marmor, Stein und Eisen bricht
aber unsere Liebe nicht
alles, alles geht vorbei
doch wir sind uns treu

Kann ich einmal nicht bei dir sein (Dam Dam, Dam Dam )
Denk daran, du bist nicht allein (Dam Dam, Dam Dam )

…………………………………………………………..

la multi ani dragoste! la multi ani noua! la multi ani vietii noastre! la multi ani iubirii noastre!

…………………………………………………………..

capsuni

frisca

piersici

pat

film

maini

imbratisati

gaturi

tantari

muzica

prieteni

telefon

masina

autostrada

benzinarie

tigari

condus

kilometrii

mare

nisip

scoici

bere

muzica

noi doi

de cateva nopti nu imi gasesc somnul si ma apuca dimineata uitandu-ma la filme sau navigand aiurea pe net, bineinteles ca dimineata trebuie sa ma trezesc devreme dar am un  chef sa dorm pana la doua ce nu am vazut. am chef sa ma trezesc si sa fi acolo langa mine nu sa fi plecat, am chef sa nu mai am nervi, am chef de liniste, am chef sa fiu fericita si sa nu imi mai desenez eu drame in jurul meu, am chef sa nu mai ma agit si sa ignor reprosurile altora si bineinteles am chef sa nu raman fara bani cu o saptamana inainte ca acum.

ma gazduiesti si pe mine la tine in minte vreo saptamana pana fac rost de bani?

camera asta miroase a praf, a aer inchis si a parfum ieftin. Vad totul asezat gresit si fara rost. Te privesc, iti observ miscarile si gesturile. Nimic din ceea ce simt acum nu imi trezeste vreun gand familiar, nimic din ce vad nu imi aduce aminte de ceva. Clipa pare ca face parte din alta viata, una pe care parca mi-a ales-o cineva si nu eu. Eu si gandurile, eu si greselile, eu si increderea. Totul pare gresit, pana si noi doi suntem doua mari greseli impreuna, ceva ne desparte, ceva ne face sa fim impreuna. Suntem doi oameni care nu ar fi trebuit sa se intaleasca.  Suferinta, dorintele , minciunile, neincrederea, gesturile, gandurile, totul ne arata ca nu trebuie sa fie asa… dar din toate greselile trecutului sau prezentului noi inca supravietuim. Poate nu mai simtim, poate nu mai e asa, poate schimbarile exista, poate exista si increderea…. dar de ce nu simt nimic? De ce simt doar faptul ca noi doi suntem facuti sa ne facem sa suferim cu iubirea asta? Totul se transforma in praf, tot ce atingem e scrum, tot ce facem nu iese, tot ce visam e imposibil? Cum pot doi oameni sa fie atat de diferiti si totusi sa isi doreasca aceleasi lucruri in final? De ce nu mai simt? De ce e nepasare? De ce ne mintim? De ce crezi ca eu nu pot sa fiu ca tine? De ce crezi tu ca eu nu pot sa mint si sa zambesc si sa insel si sa mint iar? De ce crezi tu ca esti stapan pe sufletul asta mort? De ce crezi tu ca merit asta? De ce atunci cand am incredere ma seci cu durerea asta? De ce gandurile astea ma lasa rece? De ce nu mai ma infurii cum o faceam? De ce nu mai am nici o reactie? De ce miroase a praf si tu mirosi a parfumul alteia?

Te intorci brusc spre mine si incerci sa ajungi la mine. Nu ma mai poti atinge fizic sau psihic, sunt moarta acum. Te asezi langa mine pe pat si imi mangai parul. Eu aud minciunile si simt parfumul ala insuportabil. Aproape ca-l recunosc. Imi spui vorbe frumoase, dar eu nu le mai aud, ma indrept deja spre alta lume. Incet, incet ma sting. Inima mea nu se mai aude, lacrimile mele au incetat. Corpul a murit, sufletul deabia acum incepe sa traiasca. Acum tu plangi si eu nu mai sunt.

acum te intreb, a meritat?

iubirea … ah iubirea…. tanjim dupa ea, o regretam si o blestemam ca nu vine, cand vine o dam in bara cu gratie.

sunt atatea lucruri care ma duc la disperare cateodata si cred ca nervii mei nu o sa reziste la presiunea aia, apoi ma faci asa fericita incat uit tot….. pasiunea pe care o pui atunci cand inveti, patima care te face sa devorezi cartile ma face geloasa ca le dai atentie lor mai multa decat mie, dar apoi iubirea si atingerea ta ma face sa visez mult peste nebunia aia pe care o am inainte,

maine se fac 4 ani fara o luna de cand ne-am legat sfoara in jurul gaturilor, oriunde am fost, oricat de departe, oricat de suparati eram unul pe altu existam in inima unul pentru celalalt, oricate imbratisari am primit de la altii, tot ale noastre au fost cele care ne-au facut sa visam, buzele tale, atingerea ta, emotiile care le am cu tine sunt ca cele pe care le am in fata unui examen, ma duc aproape de nebunie si ma fac sa uit de tot ce e in jur.

in final ramanem noi….. buni, rai, urati, frumos, grasi, slabi, cu mutre sau fara, cu certuri sau fara, egoisiti sau nu, in final suntem noi doi in patul nostru adormind imbratisati.

e bine, e rau? nu stiu… tot ce pot spune e ca noi suntem si vom exista mereu ca NOI DOI oriunde si oricum.

Te iubesc, cu toate defectele si relele cu toate calitatiile si lucrurile bune. Neconditionat. si pentru totdeauna.

te rog iubeste-ma mai mult acum pentru zilele in care eu te-am iubit mai mult.