A: Esti fericita?

L: Da, cu tine sunt in orice secunda fericita!

Bubublog.info ureaza un Paste fericit tuturor!

Multa lumina in suflete!

cateodata ma gandesc la timpul trecut….. amintiri… bune, rele… sunt ale noastre

cateodata tot ce imi aminteste de nebunia noastra sunt pozele, pierce-ul care nici acum nu l-am scos dupa atata timp, tricourile, nisipul din vama din sticluta, scoicile adunate, biletele de tren, gandurile noastre de copii, tenesii mei rupti, care stau acum in dulapul de pe hol, ghiozdanul ala desenat cu marker in tren, biletele la concerte, capacele de bere, bratara aia mov care inca o purtam amandoi….. remember kid? remember cat de copii eram? remember cum visam lumea asta? remember visele noastre ?

viata noastra nu e asa de grea, viata noastra pot spune ca e rasfatata, viata noastra e mai buna decat a multora, viata noastra e plina de iubire.

inca il mai am pe marley, pe slash, pe axl …. chiar daca nu mai fumez la glass bong, chiar daca nu mai…. multe

regrete? nici unul dragul meu, azi nu mai am nici unul, chiar daca am renuntat la multe ca ajung aici, in secunda asta tot e trecut si conteaza prezentul, poate si viitorul.

raspunsurile vin la milionul de intrebari copilaresti…. pariez pe noi si runda asta…. mereu am fost amandoi doi jucatori buni in jocul asta numit viata.
imi faci si mie o limonada?

poate zambetul ne face bine, poate soarele ne face bine…..dar stii ce ne-ar face si mai bine?

o bere si un rasarit..

nu am imaginatia necesara sa pun un titlu la acest post.

vroiam decat sa va spun ca sunt fericita, ca am o viata linistita, ca am probleme minore care nu o sa ajunga majore niciodata, ca zambesc din ce in ce mai mult, ca eu cu El ne intelegem minunat, ca aseara am fost la balci si am castigat un minunat, mirobolant, fantasmagoric Garfield de plus, ca am baut o bere si am mancat un mar caramelizat, ca sunt fericita de timpul minunat de afara, ca mama e fericita, ca ieri a fost o zi perfecta, ca stresul s-a dus, ca exista cineva acolo sus care imi arata partea frumoasa a vietii bineinteles ajutat de cineva aici jos , ca iubesc mult si ca sunt iubita mai mult de atat, ca imi zambesc copii pe strada, ca nimic nu mai pare greu.

e important sa nu mai lasam timpul sa treaca pe langa noi

la multi ani mama mea!

mi-a trecut, m-am urcat inapoi in autobuzul meu si merg pe acelasi drum…..

….te-ai gandit vreodata sa spui : gata, vreau sa dorm si sa nu mai stiu de nimeni si nimic?

sa pui pauza la lumea asta si la viata ta si sa cobori pur si simplu din ea ca din autobuz?

Am o problema si nu gasesc rezolvarea ei: de cate ori am incredere in cineva se dovedeste a imi insela increderea, cu lucruri mici, cu mincinunele, cu kkturi care deobicei nu ar conta daca mi s-ar spune in fata.

Am un talent teribil sa aflu din prostie minciunelele, ceea ce s-a intamplat si de dimineata cand pe langa niste explicatii prostesti am primit si alte explicatii pe care nu vroiam sa le aud.

Acum nici macar nu mai pot sa dorm, sa invat, sa nimic.

Stau ca zombie si ma uit la ecran si ma enervez eu pe mine ca ma complac in situatia asta.

Ar fi multe de scris dar din pacate blogul nu mai e asa privat cum era la inceput si nu isi au loc alte certuri si alte minciuni de genu: `stai calm ca eu defapt vorbeam asa in general nu despre situatia de dimineata care m-a facut sa plang`.

Mereu am spus ca indiferenta ucide, mereu am spus ca minciunile ucid, mereu am spus ca nu vreau oamenii in preajma care mint. Culmea este ca sunt inconjurata de minciuni, de mincinosi si culmea si eu am inceput sa fiu egoista si sa mint. Niciodata nu stiu cum e mai bine, sa fi mintita si sa nu aflii sau sa nu fi mintita deloc. Imi doresc in secunda asta sa trag line si sa trec pe alta foaie, dar prostia mea e ca niciodata nu o sa pot trage linia aia complet si mereu o sterg sau o cobor cu enter-ul…..

Cateodata mi-as dorii sa fiu taranca d-aia din varfu` muntelui, sa nu stiu cum se foloseste calculatorul, messengerul, telefonul, metroul, trenul, masina…. si sa stiu sa fac mancare, sa spal rufe, sa calc, si sa fac sex o data pe luna cu sotul meu, sa nu-mi pese daca zambeste la proaste pe strada, daca ma minte pe mine, daca el defapt nu e acolo unde spune, sa nu am telefon ca sa nu pot sa am dupa ce suna, sa cred tot ce spune el cu sfintenie si sa nu mai existe indoiala, etc. (u get the point).

Keep my life private, asta imi spun de fiecare data cand am nevoie sa ma descarc, ma duc in parc fumez un pachet de tigari, ma uit la lumea ce trece pe langa mine, zambesc la trecatori, citesc 6-7pagini preferate dintr-o carte si imi calmez nervii……….. dar acum nu pot face nimic din toate astea. (din diferite motive)

In secunda asta m-as refugia in bratele unui strain si l-as lasa sa ma vrajeasca cu vorbe frumoase ca sa uit de tot, dar pot? nu ca eu sunt proasta si consider ca asa ceva e imoral si nu se face cand ai o frumoasa relatie de `n` ani de zile. Consider ca inselatul nu poate fi doar din pdv sexual si mai consider eu multe…. dar ce rost au cand le consider doar eu? (de ce nu poti fi tu strainul meu azi?)

As vrea sa plang o Tamisa intreaga, un Rin, si o Dunare si sa scap de ceea ce simt acum pentru ca doare.

———————————————————————————–

acest post nu are legatura cu viata reala  e doar imaginatie……. oare?

acest post a fost scris pentru ca sunt destul de imatura sa ma doara inca minciunile aruncate in vant.

———————————————————————————–

cum a fost in Romania?
fun
sunt multe de spus….
cam tot e la fel si cam tot s-a scumpit
nu o sa ma plang de mizerie, de aglomeratie, de gropi, de nimic, pentru ca asa era si inainte de a pleca.
ce mi-a placut?
prietenii au ramas.
a trecut repede.
nu am plecat cu regret dar nici cu bucurie.
mi-am luat un borcanas de miere si a curs in bagaj. in rest…. totul e perfect.
am fost surprinsa de un bun prieten ca s-a schimbat… in bine, ceea ce e uimitor.
si acum… libertate frate…. poate facultate… si viata de noapte….(asta era un cantec)
nici bubu nu mi-a dezamgit asteptarea….
primul lucru facut?
dupa revederea cu mama?
am luat masina si un pachet de tigari si am accelerat-o spre sinaia, cu muzica in difuzoare, fara Gps(uimitor, stiam drumul ) si am condus pana la breaza unde m-am oprit, am fumat doua tigari si am plecat inapoi spre Ploiesti.
imi era dor putin de senzatia de singuratate….ceea ce e ciudat nu?
liniste in suflet si in inima mea.
ai mei….neschimbati, aceleasi certuri, aceleasi mutre, aceleasi replici….. asta e bine…. e ca si cum nu am plecat…
imi era dor de mare, dar atunci cand am hotarat ca tre sa o vad si sa am o conversatie cu ea, a inceput ploaia si nu s-a mai oprit pana am plecat.
ce nu mi-a placut?
manelele (din aeroport cum am ajuns, din autobuz, de pe strada) dar asta era si inainte cum bine am spus.
bucurestiul? acum l-am vazut plin de nisip si tevii(regie)
am stat prea putin ca sa fac tot ce imi doream si prea mult ca sa nu-mi fie dor de bub.